Prima vizită la dentistul pediatru se programează ideal în jurul vârstei de un an sau în primele șase luni după apariția primului dinte. Scopul ei este preventiv: evaluarea riscului de carie, introducerea unor obiceiuri corecte de igienă și alimentație, obișnuirea copilului cu mediul din cabinet și stabilirea unui plan de urmărire. O experiență calmă și previzibilă în această etapă are efecte pozitive pe termen lung, reducând anxietatea și facilitând colaborarea la viitoarele controale.
DE CE SĂ MERGI DEVREME
Dentitia temporară se formează și se schimbă rapid, iar fereastra de prevenție este foarte valoroasă. O consultație timpurie nu înseamnă tratamente invazive, ci identificarea factorilor de risc și a obiceiurilor care ar putea afecta dinții. Medicul explică pe înțelesul părinților cum se dozează pasta cu fluor, cum se introduc treptat periajul și ața dentară, dar și ce înseamnă o alimentație prietenoasă cu dinții. Copilul descoperă cabinetul stomatologic într-un moment fără durere sau urgență, ceea ce schimbă complet percepția asupra vizitei.
CUM DECURGE PRIMA VIZITĂ (PAS CU PAS)
Consultația începe cu o discuție scurtă între medic și părinte, în care se abordează rutina de igienă, alimentația, eventualele alergii, medicația în curs, istoricul familial și obiceiuri precum suptul degetului sau utilizarea îndelungată a suzetei. Urmează o examinare blândă, în care copilul poate sta pe fotoliu sau în brațele părintelui. Medicul inspectează dinții, gingiile și mușcătura cu instrumente simple, caută pete incipiente, zone de smalț vulnerabil și semne de sensibilitate. În funcție de constatările inițiale, stabilește nivelul de risc și frecvența controalelor. Dacă este cazul, recomandă aplicații cu fluor sau sigilări la vârstele potrivite, dar accentul rămâne pe educație și prevenție.
CUM PREGĂTEȘTI COPILUL ACASĂ
Pregătirea începe cu limbajul. Explicațiile scurte și pozitive – „mergem să numărăm dinții” – sunt mult mai utile decât promisiunile de tipul „nu o să doară”, care pot induce îngrijorare. Un mic joc de rol acasă, în care copilul „exam inează” jucăria preferată, îi oferă familiaritate. O programare dimineața, când este odihnit, crește disponibilitatea la cooperare. După vizită, o validare prietenoasă – „ai fost curajos” – consolidează asocierea pozitivă.
IGIENA PE VÂRSTE ȘI ALIMENTAȚIA
La 0–3 ani, pasta cu fluor se folosește în cantitate foarte mică, iar periajul este efectuat de părinte. Se evită biberonul cu lapte sau suc la adormit. Între 3 și 6 ani, copilul periază sub supraveghere două minute, iar părintele verifică rezultatul. După 6 ani, se discută introducerea aței dentare acolo unde spațiile sunt strânse și apar primele discuții despre molarii de 6 ani. Din punct de vedere alimentar, se organizează mesele și gustările astfel încât să existe pauze între ele; apa rămâne băutura de bază între mese, iar expunerea frecventă la zahăr se reduce cât mai mult.
CÂND REVENIM ȘI CE URMĂRIM
Frecvența controalelor depinde de nivelul de risc, de la trei luni la un an. Vizitele regulate permit monitorizarea erupției, corectarea precoce a obiceiurilor nepotrivite și menținerea unei relații pozitive cu cabinetul. La fiecare control, părintele primește recomandări personalizate, adaptate vârstei și evoluției copilului.
ÎNTREBĂRI FRECVENTE
Când mergem prima dată? În jurul vârstei de un an. Se fac radiografii? Doar dacă există indicație clară. Este necesar fluorul? Da, dozat corect pe vârstă. Ce fac dacă copilul e temător? Folosește un limbaj simplu, evită detaliile tehnice și programează dimineața, lăsând medicul să conducă dialogul.