O cezariană cu anestezie spinală îți permite, de regulă, să fii trează la nașterea copilului, fără să simți durerea inciziei. Vei percepe însă atingeri, presiune, mișcări și uneori senzația că medicii lucrează într-o zonă îndepărtată de tine. Cunoașterea etapelor și a reacțiilor normale te poate ajuta să nu interpretezi fiecare senzație neobișnuită ca pe un semn de pericol, dar și să recunoști momentul în care trebuie să îi vorbești imediat anestezistului.
Ce se întâmplă înainte ca anestezia să își facă efectul
Înainte de procedură, anestezistul discută cu tine despre starea de sănătate, eventualele alergii, tratamente și experiențe anterioare cu anestezia. Este important să spui dacă ai probleme ale coloanei vertebrale, tulburări de coagulare sau un număr redus de trombocite, deoarece aceste informații pot influența alegerea anesteziei. Nu există o variantă potrivită pentru toate femeile, iar decizia se ia în funcție de situația ta și de urgența nașterii.
În sala de operație, vei fi conectată la aparatura care urmărește funcțiile organismului, iar echipa medicală îți explică poziția pe care trebuie să o adopți. Pentru puncția spinală, stai de obicei aplecată înainte sau culcată pe o parte, cu spatele arcuit ușor. Poziția poate fi dificilă atunci când ai burtica mare sau contracții, însă câteva momente de nemișcare ajută medicul să lucreze în siguranță.
Zona lombară este curățată cu o soluție antiseptică, apoi pielea este amorțită printr-o injecție locală. Poți simți o înțepătură, usturime sau presiune pentru scurt timp. După aceea, anestezistul introduce acul între structurile coloanei și administrează medicamentul în spațiul spinal; acul este apoi retras. Nu trebuie să vezi instrumentele și poți cere explicații dacă te ajută să rămâi calmă.
Pe măsură ce anestezia începe să acționeze, picioarele devin grele, calde și mai greu de mișcat. Amorțeala urcă progresiv spre abdomen, iar echipa verifică dacă zona este suficient de anesteziată înainte de începerea operației. Dacă încă simți durere sau senzația nu este egală, spune clar acest lucru înainte ca intervenția să continue.
Ce simți în timpul cezarienei cu anestezie spinală
Anestezia spinală blochează durerea, nu toate senzațiile. Este posibil să simți atingeri, apăsări, împingeri sau tragerea pielii, mai ales atunci când medicii ajung la uter și scot copilul. Unele mame descriu senzația ca pe o presiune puternică sau ca pe o mișcare amplă în abdomen, fără să o asocieze cu o durere propriu-zisă.
Masa de operație, poziția corpului și emoția momentului pot face ca senzațiile să pară mai intense. Poți avea impresia că cineva apasă pe piept sau pe abdomen, deși nu există o durere ascuțită. Uneori apar tremurături, greață, amețeală, senzație de frig sau neliniște; acestea pot apărea în contextul intervenției și al modificărilor produse de anestezie, dar trebuie comunicate echipei pentru a fi evaluate și tratate.
În timpul operației, nu vei vedea direct zona intervenției deoarece există o draperie chirurgicală. Poți auzi conversațiile, aparatura și indicațiile echipei. Dacă maternitatea și starea ta permit, este posibil să fii informată când copilul este scos și să îl auzi sau să îl vezi imediat după naștere, însă modul de desfășurare depinde de situația medicală a ta și a bebelușului.
O diferență importantă față de anestezia generală este că rămâi conștientă și poți comunica. Anestezia generală este utilizată în situații excepționale, inclusiv atunci când anestezia locală nu poate fi folosită sau când nașterea trebuie să se producă rapid și nu există timp suficient pentru instalarea ei. Dacă ai primit anterior anestezie epidurală, întreabă medicul care sunt diferențele dintre procedura discutată pentru cezariană și experiența pe care ai avut-o.
Senzații normale și semne pe care trebuie să le raportezi
În sala de operație, nu trebuie să suporți în tăcere o senzație care te sperie. Anestezistul este acolo să urmărească reacțiile tale, să îți răspundă și să ajusteze îngrijirea atunci când este necesar. Spune ce simți folosind cuvinte cât mai exacte: presiune, atingere, greață, lipsă de aer, durere, amețeală sau panică.
De regulă, următoarele senzații pot apărea fără să însemne automat că există o complicație:
- căldură sau furnicături în picioare și abdomen;
- senzația de picioare grele și imposibilitatea temporară de a le mișca;
- apăsare, tragere sau împingere în timpul intervenției;
- tremurături, greață ori amețeală;
- emoție intensă, teamă sau senzația că pierzi controlul.
Durerea ascuțită, senzația de tăiere sau o durere care crește trebuie raportate imediat. La fel de important este să anunți o dificultate de respirație, o stare de leșin, o amețeală severă, greață greu de suportat, o durere în piept sau impresia că anestezia nu acoperă suficient zona operației. Nu aștepta să vezi dacă trece și nu îți fie teamă că „deranjezi” echipa.
Poți simți anxietate chiar dacă anestezia funcționează corect. Zgomotele, mișcările mesei, conversațiile medicale și faptul că ești trează în timpul unei intervenții pot fi copleșitoare. Spune dacă ai nevoie să ți se explice pasul următor, să ți se vorbească mai rar sau să fii ajutată să îți reglezi respirația; confortul emoțional face parte din îngrijire.
Primele ore după cezariană și revenirea sensibilității
După operație, vei fi supravegheată într-o zonă de recuperare sau în salon, în funcție de organizarea maternității și de starea ta. Echipa verifică tensiunea, pulsul, respirația, sângerarea și nivelul de amorțeală. Picioarele își recapătă treptat sensibilitatea și forța, iar în această perioadă nu trebuie să te ridici singură din pat.
Este normal să ai abdomenul sensibil și să simți durere după ce efectul anesteziei începe să scadă. Spune din timp când disconfortul crește, pentru ca medicamentele pentru durere să poată fi administrate conform planului medical. Controlul durerii te ajută să respiri mai ușor, să te miști treptat și să te ocupi de copil cu mai multă siguranță.
În primele ore poți avea sondă urinară, perfuzie și pansament la nivelul inciziei. Asistenta te ajută să îți schimbi poziția și să te ridici atunci când este sigur. Prima mobilizare poate produce slăbiciune, amețeală sau senzația că abdomenul „trage”, de aceea este important să ceri ajutor, chiar dacă te simți nerăbdătoare să mergi sau să iei copilul în brațe.
Informează personalul dacă amorțeala nu se retrage așa cum ți s-a explicat, dacă apare o durere severă, sângerare abundentă, dificultate de respirație, leșin, febră sau o stare generală care se agravează. După externare, cere sfatul medicului pentru orice simptom îngrijorător, inclusiv durere de cap intensă sau persistentă, tulburări de vedere, slăbiciune neobișnuită ori probleme de control al picioarelor sau vezicii urinare.
Înainte de cezariană, notează întrebările despre anestezie, spune echipei toate bolile și tratamentele tale și stabilește cu medicul ce simptome trebuie anunțate imediat. În sala de operație, comunicarea directă este cea mai bună metodă prin care poți primi rapid sprijin pentru durere, greață, teamă sau orice senzație care ți se pare anormală.