Pozițiile de naștere pe care le poți cere dincolo de statul pe spate
Poziția în care naști nu trebuie să fie automat cea în care stai întinsă pe spate, cu picioarele ridicate și privirea spre tavan. În multe situații, corpul tău poate găsi mai mult confort în mișcare, în poziții verticale, pe o parte sau sprijinită în genunchi, iar aceste variante pot fi discutate dinainte cu echipa medicală.
Totuși, alegerea depinde de starea ta, de poziția bebelușului, de monitorizare, de anestezie și de felul în care evoluează travaliul, așa că flexibilitatea este la fel de importantă ca preferința inițială.
De ce poziția pe spate nu este singura variantă
Poziția pe spate este familiară în maternități pentru că oferă personalului medical acces direct la abdomen și la zona perineală. Este utilă în anumite momente, mai ales când trebuie evaluat ritmul cardiac al bebelușului, administrată o intervenție sau asistată o situație care necesită control rapid.
Asta nu înseamnă însă că trebuie să rămâi în aceeași poziție pe tot parcursul travaliului, dacă starea ta și a copilului permit schimbarea. Când stai întinsă, îți poate fi mai greu să te folosești de gravitație și să îți găsești instinctiv ritmul în timpul contracțiilor.
Poți cere să te ridici, să te întorci pe o parte, să te sprijini de pat sau să folosești o minge, dacă echipa consideră că este sigur. Libertatea de mișcare nu înseamnă că naști fără supraveghere, ci că poziția corpului este adaptată nevoilor tale și etapelor travaliului.
În prima fază a travaliului, mersul, statul în picioare, așezarea, îngenuncherea sau ghemuirea pot fi alternative utile la statul întins. Uneori schimbi poziția pentru că te doare spatele, alteori pentru că o anumită postură îți permite să respiri mai ușor sau să te simți mai în control.
Nu există o poziție perfectă pentru toate femeile și nici obligația de a păstra postura aleasă la început.
Pozițiile verticale și sprijinul oferit de partener
Poți sta în picioare, cu picioarele ușor depărtate, aplecată înainte peste partener, marginea patului sau o minge de naștere. În timpul contracției, balansul lent al bazinului poate fi mai ușor de tolerat decât statul nemișcat.
Partenerul te poate susține de brațe sau de sub axile, iar tu poți rămâne cu abdomenul liber, fără să îți comprimi inutil trunchiul. O altă variantă este să stai în picioare și să te sprijini cu spatele de partener.
Această postură poate fi confortabilă când ai nevoie de contact, presiune ușoară sau susținere fizică, dar poate deveni obositoare dacă travaliul durează. Poți alterna câteva contracții în picioare cu o poziție așezată, pe o parte sau în genunchi, fără să consideri schimbarea un eșec.
Statul în picioare și mersul pot ajuta la folosirea gravitației, iar pelvisul se poate mișca mai liber decât atunci când ești întinsă. Dovezile susțin în general libertatea de mișcare și folosirea pozițiilor verticale în travaliu atunci când nu există contraindicații, însă acest lucru nu garantează o naștere mai rapidă și nu exclude nevoia de intervenții.
Dacă ai perfuzie, monitorizare continuă sau epidurală, întreabă ce tip de deplasare este posibil; unele restricții sunt legate de siguranță, nu de lipsa de cooperare. Poți include în planul de naștere o formulare simplă: „Aș vrea să mă pot ridica și să schimb poziția, dacă starea mea și a bebelușului permit”.
Dacă alegi epidurala, este important să discuți din timp despre limitarea sensibilității și despre variantele de poziționare disponibile după administrare; poți afla mai multe despre efectele epiduralei înainte de internare.
Pozițiile pe o parte, în genunchi și în patru labe
Poziția laterală poate fi o alegere bună când ai nevoie să te odihnești, când statul în picioare devine dificil sau când vrei o postură mai puțin solicitantă. Te poți întinde pe o parte, cu o pernă între genunchi și cu trunchiul susținut, iar echipa poate ajusta poziția în funcție de monitorizare și de etapa nașterii.
Unele femei preferă această variantă și în momentul expulziei, dacă este compatibilă cu situația medicală. Poziția pe o parte îți poate oferi intimitate și un sentiment de control, fără să însemne că ești pasivă.
Poți cere să îți fie susținut piciorul, să fii ajutată să îți schimbi partea sau să îți fie ajustate pernele. Dacă apare nevoia unei intervenții, este posibil să fii rugată să revii temporar într-o altă poziție, iar explicația ar trebui să fie clară și pe înțelesul tău.
În genunchi, sprijinită de pat sau de o minge, poți reduce presiunea resimțită în zona lombară și poți lăsa bazinul să se miște. Varianta „în patru labe”, cu palmele și genunchii sprijiniți, este folosită de unele femei mai ales când durerile de spate sunt intense.
Poți încerca și să te apleci înainte, cu pieptul sprijinit pe perne, astfel încât să nu îți încordezi umerii. Aceste poziții nu trebuie privite ca metode prin care „forțezi” copilul să coboare, ci ca modalități de a răspunde senzațiilor corpului.
Dacă amețești, simți slăbiciune, ai durere neobișnuită, amorțeală sau ți se spune că monitorizarea arată o problemă, revii la poziția indicată și ceri explicații. Siguranța ta și a copilului are prioritate față de planul făcut înainte de travaliu.
Ghemuirea, scaunul de naștere și negocierile cu echipa
Ghemuirea poate fi realizată cu sprijinul partenerului, al unei bare, al patului sau al unui scaun special. Poziția schimbă unghiul bazinului și îți permite să folosești greutatea corpului, dar poate solicita coapsele și genunchii.
Pentru unele femei este mai ușor să stea ghemuit doar în timpul contracțiilor, apoi să se așeze sau să se sprijine. Scaunul de naștere este o opțiune pe care o poți întreba dacă maternitatea o are și dacă personalul este obișnuit să îl folosească.
Îți permite să stai într-o poziție mai verticală, cu sprijin pentru corp, în timp ce moașa sau medicul asistă nașterea. Disponibilitatea obiectului și modul de utilizare diferă de la o unitate medicală la alta, de aceea merită discutat înainte de internare, nu abia când contracțiile sunt foarte intense.
Poți negocia fără să transformi nașterea într-o confruntare. Spune ce îți dorești, întreabă ce este posibil în maternitatea aleasă și cere să ți se explice motivul atunci când ți se recomandă să rămâi într-o anumită poziție.
Un plan flexibil poate include următoarele cereri:
- „Aș vrea să fiu informată înainte să mi se schimbe poziția, dacă nu este o urgență.”
- „Dacă monitorizarea permite, vreau să încerc poziții verticale, laterale sau în genunchi.”
- „Dacă nu pot merge, ce variante am în pat pentru a nu sta complet pe spate?”
- „Îmi puteți spune ce se schimbă medical dacă aleg această poziție?”
Întrebările sunt utile mai ales dacă apar recomandări neașteptate. Poți solicita o explicație despre monitorizare, perfuzie, anestezie, ritmul cardiac al copilului sau necesitatea unei intervenții, fără să refuzi automat îngrijirea.
Dacă situația devine urgentă, echipa poate avea nevoie să te așeze rapid într-o poziție care facilitează evaluarea și tratamentul.
Ce poate limita alegerea poziției
Poziția potrivită depinde de mai mult decât preferința ta. Contează dacă travaliul evoluează fără complicații, cum este poziționat copilul, dacă ai nevoie de monitorizare, dacă ai primit anestezie și dacă există sângerare, modificări ale ritmului cardiac fetal sau o altă problemă care impune intervenție.
În aceste situații, echipa poate limita mișcarea sau poate recomanda o anumită postură pentru a acționa rapid. În cazul unei nașteri prin cezariană, pozițiile specifice expulziei nu se aplică, deoarece intervenția are altă desfășurare.
Chiar și în cazul unei nașteri vaginale, este posibil să alternezi între mai multe posturi și să ajungi temporar pe spate pentru examinare, anestezie, sutură sau o intervenție. Faptul că accepți o schimbare necesară nu anulează dorința ta de a fi implicată în decizii.
Înainte de internare, poți întreba dacă sunt permise mingea de naștere, mersul, poziția laterală, sprijinul în genunchi, scaunul de naștere sau nașterea în apă, dacă aceasta este disponibilă și potrivită pentru tine. Este util să discuți și despre persoana care te însoțește, deoarece sprijinul ei poate face schimbările mai ușoare; prezența însoțitorului poate depinde de regulile maternității și de situația medicală.
O conversație calmă înainte de travaliu te ajută să transformi preferințele în cereri clare, dar nu poate promite un anumit rezultat. Când ajungi la maternitate, repetă ce este important pentru tine și lasă loc pentru adaptare, astfel încât planul să îți susțină siguranța, confortul și încrederea, nu să devină o sursă suplimentară de presiune.
Pregătește o listă scurtă cu două sau trei poziții pe care ai vrea să le încerci și discută-le cu obstetricianul sau moașa înainte de travaliu. În timpul nașterii, cere explicații, schimbă postura când este sigur și acceptă recomandările medicale atunci când sănătatea ta sau a bebelușului o impune.